Ciobanesc german

Despre Ciob?nescul german, cea mai r?spândit? ?i mai popular? ras? de pe glob, s-au scris nenum?rate c?r?i ?i articole. A condensa istoria rasei într-un singur articol este o misiune dificil? ?i ingrat?. Inevitabil, trebuie omise, din lips? de spa?iu, contribu?iile multor cresc?tori pasiona?i, care au contribuit la evolu?ia ciob?nescului german. Privit? sub aspect temporal, istoria form?rii rasei se întinde pe durata unui secol ?i este foarte bogat? în evenimente. Anul 1899, ultimul din secolul al XIX-lea, este considerat a fi primul din istoria rasei.

FORMAREA RASEI (1899 – 1936)

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au slujit de câini pentru a-?i u?ura munca. La vân?toare, la paza turmelor de oi ?i a cirezilor de vite, reu?ita depindea de capacitatea de lucru a câinilor, de abilit??ile lor. Alte misiuni cum ar fi: paza gospod?riei ?i a persoanei, tractarea caretelor de marf?, etc. erau de asemenea încredin?ate câinilor. Treptat, omul a selec?ionat rase de câini potrivit nevoilor sale, pentru a ob?ine rezultate maxime.
O categorie aparte, a câinilor specializa?i, o constituie câinii ciob?ne?ti. În rândul lor, chinologii identific? tipul de ciob?nesc continental european, din care provin o serie de rase, cum ar fi: ciob?nescul belgian, ciob?nescul german, beauceronul, etc. Pân? spre finele secolului al XIX –lea, în expozi?iile chinologice, aceste rase concurau împreun?, f?r? vreo distinc?ie, înscrise la categoria ciob?nesc continental european. În deceniul opt al secolului al XIX-lea , exemplul Angliei, care î?i standardizase o serie de rase na?ionale, începe s? fie urmat ?i pe continent. Belgia, Fran?a, Olanda, Germania încep s? acorde o mai mare aten?ie raselor endemice, pentru ca printr-o selec?ie riguroas? s?-?i poat? standardiza ?i omologa rasele na?ionale.

istoric-ciobanesc-german-1Chinologii germani se lanseaz? într-o aprig? disput? referitor la standardizarea ?i selec?ia ciob?nescului na?ional. Richard Strebel, un reputat chinolog german, propune preluarea modelului de standardizare utilizat de englezi pentru rasa Collie. În viziunea sa Ciob?nescul german trebuia s? aib? 3 variet??i: cu p?r scurt, cu p?r lung ?i cu p?r aspru. Ludwig Beckman din Düsseldorf propunea trei rase distincte în func?ie de textura robei. P?rerile erau multe ?i controversele p?reau f?r? sfâr?it. Cel care avea s? tran?eze definitiv problema a fost ofi?erul de cavalerie Max von Stephanitz, considerat p?rintele rasei Ciob?nesc German. În urma mariajului s?u cu o actri??, act considerat indezirabil de morala cazon? a vremii, Max von Stephanitz a fost constrâns s? p?r?seasc? armata. F?r? regrete, el s-a transformat în fermier, ocazie cu care a constatat c? ciob?ne?tii din zon? fac fa?? cu greu preten?iilor sale. A?a s-a n?scut ideea de a crea o ras? mai adaptabil?, rezistent? la efort, cu apetit pentru lucru, inteligent? ?i devotat? st?pânului. Fiind la curent cu disputele chinologice ale vremii, Stephanitz a decis s? aleag? o alt? cale pentru crearea ciob?nescului na?ional. El ?i-a dat seama rapid c? solu?ia practic? a problemei (dat fiind materialul biologic pe care îl avea la dispozi?ie) era crearea unei rase universale, capabil? s? lucreze în orice condi?ii de relief ?i de clim? din Germania, cu maxim de randament. Acest câine universal, conceput de Max von Stephanitz, era un ciob?nesc cu p?r semilung, robust ?i puternic.

istoric-ciobanesc-german-5

În 3 aprilie 1899, Max von Stephanitz particip? la o expozi?ie chinologic? organizat? în Karlsruhe, în vestul Germaniei. Cu acest prilej, a v?zut un ciob?nesc foarte apropiat de imaginea pe care ?i-o f?cuse despre viitoarea ras?. Era vorba despre Hektor Linksrhein, pe care l-a cump?rat pe loc. Acesta va constitui baza de plecare în formarea noii rase. Imediat Max von Stephanitz pune bazele Clubului de Ciob?nesc German (Schäferhunde Verein), al c?rui pre?edinte va r?mâne pân? la moartea sa, în 1936. Tot atunci deschide ?i cartea de origine a rasei. Hektor Linksrhein, rebotezat Horand von Grafrath, a fost primul înregistrat în documentele Clubului.         Al?turi de Max von Stephanitz s-a format un nucleu de exper?i; pasiona?i de formarea unei rase de câini utilitari, reprezentativ? pentru Gemania. Misiunea nu a fost u?oar?, dar fostul ofi?er Max von Stephanitz a condus Clubul cu o mân? de fier, impunându-?i propria viziune asupra ?intei finale.

istoric-ciobanesc-german-2

Tot atunci s-a decis organizarea show- ului anual Sieger, la care se desemna cel mai frumos mascul ?i cea mai frumoas? femel? a anului respectiv. Cu toate acestea, lupta pentru a atinge obiectivul dorit nu a fost u?oar?, nici pentru club, nici pentru cresc?tori. Von Stephanitz a ales ca punct de plecare în construirea noului tip de câine, ciob?ne?tii din Würtemberg ?i din Thuringia. În timp ce în Würtemberg erau prefera?i câinii de talie mare, puternici ?i bine forma?i pentru munc?, în Germania central? exemplarele erau de talie mai mic?. Decizia clubului a fost ca de la încruci?area celor 2 tipuri s? se porneasc? în fondarea noii rase.
La acea vreme, rezultatul încruci??rilor a fost un câine de culoare lupie, mai asem?n?tor cu Canis Lupus decât cu Ciob?nescul german de ast?zi. Din împerecherea lui Horand von Grafrath cu diverse femele din canisa Krone a rezultat o adev?rat? linie Horand, care ulterior a alimentat ani în ?ir Sieger –ul cu înving?tori.

istoric-ciobanesc-german-3

Din împerecherea lui Horand von Grafrath cu femela Mores Plieningen a rezultat Hektor von Schwaben, un reproduc?tor cu mare influen?? asupra evolu?iei ulterioare a rasei. Cu un aspect nobil, de talie medie, având corpul alungit ?i un trap elegant, Hektor von Schwaben a câ?tigat Sieger-ul în anul 1901. Roland von Park, fiul lui Hektor, a câ?tigat Sieger-ul din 1903. Un alt urma? al lui Hektor von Schwaben a fost Beowulf, înregistrat cu num?rul 10 în cartea de origine a clubului. Cel mai bun urma? al lui Beowulf a fost Heinz von Starkenburg, al c?rui fiu, Roland von Starkenburg, a câ?tigat Sieger-ul în 1906 ?i 1907. Rezultat al unei strânse consangviniz?ri, Roland a fost cel mai frumos exemplar al acelor timpuri, îns? caracterul s?u l?sa mult de dorit.

istoric-ciobanesc-german-4Unul dintre urma?ii s?i, Erich von Grafenwerth a câ?tigat Sieger-ul din 1920, dar din p?cate a mo?tenit defectele de caracter ale str?bunicului s?u.Cel mai bun urma? al lui Erich a fost Klodo vom Boxberg, câ?tig?tor alSieger-ului din 1925. Dac? precedentele titluri fuseser? câ?tigate de exemplare de talie mare, de aceast? dat?, spre uimirea spectatorilor, Stephanitz a ales ca ?i câ?tig?tor un exemplar de talie medie, dând astfel semnalul pentru orientarea viitoare. El a sesizat pericolul tenta?iei de a cre?te exemplare tot mai masive, dar mai pu?in agile. Un an mai târziu, Klodo vom Boxberg a fost vândut în Statele Unite, unde a stat la baza liniilor nord-americane de ciob?nesc german. În acela?i timp, cresc?torii au încercat s? elimine defectele temperamentale, transmise pe linie patern?. În acest scop, Stephanitz ?i-a modificat programul de selec?ie, recurgând la a?a numitul outcrossing. Outcrossingul, sau împerecherea unor exemplare neînrudite are riscurile sale. De aceea, num?rul indivizilor introdu?i în programul de selec?ie a fost strict limitat ?i controlat. F?r? excep?ie, nou-veni?ii trebuiau s? fie perfect s?n?to?i, rezisten?i la efort ?i cu un temperament foarte bun. Aceast? infuzie de sânge proasp?t a avut un rol hot?râtor în evolu?ia de mai târziu a rasei.

istoric-ciobanesc-german-8

Ob?inând aspectul general ?i temperamentul dorit, Clubul de Ciob?nesc German a trecut la stabilirea unor severe criterii de selec?ie, eliminând de la reproducere exemplarele cu anumite defecte tolerate pân? atunci, cum ar fi: urechile c?zute sau prietenoase, ori coada în form? de cârlig sau încovrigat?. Pân? în 1936, Max von Stephanitz a condus Clubul de Ciob?nesc German cu o mân? forte, excluzând cresc?torii care f?ceau rabat de la principiile statuate de club. Activitatea sa ca arbitru, cresc?tor ?i pre?edinte al Clubului de Ciob?nesc German a imprimat un asemenea impuls muncii de selec?ie, încât rasa a devenit repede extrem de popular? în lume, datorit? calit??ilor sale.

PERIOADA POSTBELIC?

În cel de-al doilea r?zboi mondial, numero?i ciob?ne?ti germani au executat misiuni pe front, atât pentru tab?ra german?, cât si pentru cea aliat?. Mare parte dintre ei au c?zut la datorie. Efectivul european a sc?zut drastic ?i datorit? crizei economice de dup? r?zboi. În multe ??ri resentimentele fa?? de Germania Nazist? s-au r?sfrânt ?i asupra rasei ciob?nesc german. Pentru a disocia rasa de ?ara sa de origine, au ap?rut denumirile: Ciob?nesc Alsacian, Câine Lup sau Lup Alsacian, care au r?mas în vorbirea curent? timp de decenii.
Începând cu anii ’50 în Germania de Vest se reiau eforturile pentru redresarea rasei. În special canisele Wienerau ?i Arminius au avut un impact deosebit asupra aspectului actual al ciob?nescului german. Reproduc?tori de marc? ai perioadei postbelice au fost Quanto Wienerau, Canto Wienerau, Mutz von Pelztierfarm ?i Marko von Cellerland. Quanto Wienerau a avut ca urma?i notorii pe Dick Adeloga , Lasso de Val Sole ?i Uran von Wildsteigerland. Canto Wienerau l-a avut drept urma? pe celebrul Canto Arminius, un reproduc?tor de marc?.
Anii ’70 au marcat separarea liniilor de expozi?ie de cele de lucru, separare perpetuat? pân? ast?zi. Tot atunci coloritul negru-ro?cat a început s? se impun? tot mai mult, devenind predominant ?i dezirabil în expozi?iile de frumuse?e.
Schäferhunde Verein a continuat s? îmbun?t??easc? standardul rasei ?i a sporit rigoarea regulamentului de selec?ie. Chiar dac? nu s-a renun?at la motto-ul lui Max von Stephanitz : „Utilitate ?i Inteligen??”, realitatea ultimilor ani pare s? sugereze o alt? ordine a priorit??ilor, dup? modelul: „S?n?tate, Frumuse?e, Inteligen?? ?i Utilitate”,

ZIDUL BERLINULUI ?I CIOB?NESCUL DE EST

Divizarea Germaniei în dou? state, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, ?i-a pus amprenta ?i asupra evolu?iei ciob?nescului german. Zidul Berlinului, ca simbol al izol?rii estului de vest, poate simboliza în egal? m?sur? separarea cresc?torilor din Germania Democrat? de ideile Clubului de Ciob?nesc German din fosta R.F.G. În cele dou? Germanii s-a mers, prin urmare, pe drumuri diferite.
Pân? în anii ’70 cresc?toriile de ciob?nesc german din R.D.G. lucrau aproape în exclusivitate pentru ?i sub supravegherea for?elor de ordine. Întreg lag?rul socialist apela la aceste pepiniere, care furnizau ciob?ne?ti germani pentru armate ?i mili?ii. Selec?ia era f?cut? exclusiv pentru acest gen de misiuni. A?a s-a ajuns ca ciob?nescul german de est s? difere radical de cel promovat în occident. Armata ?i mili?ia din România aveau în dotare, înainte de 1989, astfel de câini importa?i din R.D.G. Era a?a-numitul câine-lup sau ciob?nescul german de linie veche (eufemistic spus). Diferen?ele cele mai notabile fa?? de standardul actual al ciob?nescului german rezid? în talia acestor câini (de obicei peste limita maxim? permis? de standard), spatele drept, crupa dreapt? sau cel mult te?it?. De?i aceste diferen?e sunt u?or vizibile, în România relativ pu?ini sunt cei care pot deosebi un ciob?nesc german standard, de urma?ii ciob?ne?tilor proveni?i din pepiniera de la Sibiu. Iat? de ce, paradoxal, ciob?nescul german este rasa cea mai bine reprezentat? în România, dar ?i cea mai confuz perceput?.

DE LA CÂINE CIOB?NESC LA CÂINE UTILITAR

Înc? de la începutul secolului trecut, Max von Stephanitz a sesizat faptul c? sfera de utilizare a ciob?nescului german trebuie l?rgit?. Modific?rile rapide care aveau loc în economie ?i, mai cu seam?, în zootehnie, reduceau drastic ?ansele de utilizare a lui ca ?i câine ciob?nesc. A?a încât a început demersurile pe lâng? guvernul Germaniei, pentru ca rasa s? fie acceptat? în serviciul poli?iei ?i al armatei. La început s-a izbit de refuzuri sistematice, dar nu a abandonat cursa. În 1909, câteva exemplare au fost integrate în serviciul poli?iei. Apoi ?i armata a urmat acest exemplu.

istoric-ciobanesc-german-7

Consacrarea definitiv? a venit în timpul primului r?zboi mondial. Utiliza?i pe post de curieri, în serviciul sanitar sau pentru paz? ?i patrulare, ciob?ne?tii germani s-au remarcat prin curajul ?i inteligen?a cu care ?i-au îndeplinit misiunile. Combatan?ii din ambele tabere au v?zut cu ochii lor cum lucrau ace?ti c?ini în condi?ii de front, iar povestirile lor au contribuit la cre?terea exploziv? a popularit??ii rasei. Serviciile de poli?ie ?i armat? din numeroase ??ri au achizi?ionat ciob?ne?ti germani, care dup? terminarea stagiului operativ se transformau cu u?urin?? în excelen?i câini de familie.         Pentru a spori calit??ile de câine utilitar ale ciob?nescului german, Max von Stephanitz a elaborat primul regulament al competi?iilor Schutzhund (Câine de protec?ie), structurat pe 3 sec?iuni: obedien??, urm? ?i protec?ie. Pentru a fi accepta?i ca reproduc?tori, ciob?ne?tii germani erau obliga?i s? promoveze cel pu?in primul nivel al acestei competi?ii.

istoric-ciobanesc-german-9

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Ciob?nescul german a fost ?i primul câine utilizat ca înso?itor pentru nev?z?tori. Este sugestiv ?i faptul c?, singura ras?, alta decât ciob?nescul belgian, care a reu?it s? urce pe podium la competi?ia Ring Belgian a fost ciob?nescul german. Cu timpul, ciob?nescul german a fost utilizat la ?i la alte misiuni: salvare urban? ?i montan?, înso?ire persoane cu handicap, zooterapie ?i altele.
În unele ??ri se mai organizeaz? competi?ii de „Herding” pentru ciob?nescul german care demonstreaz? c? acesta nu ?i-a pierdut calit??ile native de câine ciob?nesc. Toate aceste sunt doar câteva dintre motivele pentru care ciob?nescului german i s-a conferit titlul de „Regele câinilor utilitari”.